Coșul tău

Proiectul meu din 2020 – dezvoltarea atelierului de lumânări parfumate

Despre cum pandemia m-a ținut în casă și am scris planul de afaceri pentru accesarea fondurilor europene

Dacă mă urmărești pe social media, probabil știi că în ultimele luni, Flair Scent a trecut prin multe schimbări majore. Asta fiindcă am aplicat pentru fonduri europene, și am fost printre câștigători! Woop woop!

Fiindcă înainte să aplic mi-aș fi dorit să știu despre experiențele altor persoane cu fondurile europene, dar și fiindcă foarte multă lume mă întreabă cum am făcut, am decis să scriu acest articol, în care să povestesc despre experiența mea. Am postat și un IGTV despre asta.

Înainte de a intra în pâine, trebuie să știi că am mai aplicat în 2018 pentru fonduri europene.

Atunci era vorba de 30.000 euro, eu făcând lumânări de 2 ani, am aplicat datorită insistențelor unui prieten. Pe vremea aia nu aveam o dorință arzătoare de a câștiga, poate fiindcă nu avea nici un scop mai măreț, spre deosebire de acum, unde scopul este să ajutăm persoanele din medii defavorizate să se integreze în societate. Deși eu cred că ele s-ar fi integrat foarte bine oriunde, însă planul meu era să le ofer un mediu plăcut de muncă, cât mai zen.

Așa că la vremea respectivă am tratat totul cu superficialitate, am lăsat totul pe ultima sută de metri, și am trimis planul de afaceri cu jumătate de oră înainte de termenul limită. Nu verificasem că pe lângă planul de afaceri scris, mai erau destul de multe acte care trebuiau atașate. Așadar am aflat că sunt descalificată la 10 minute după ce am trimis fișierul. Însă am câștigat experiență în a scrie un plan de afaceri.

Totuși am simțit dezamăgire, iar asta m-a făcut să mă înscriu pe mai multe site-uri cu fonduri europene. Singurul care îmi vine acum în minte e fonduri-structurale.ro .

În 2019 am primit un mail, cu o invitație la o conferință, unde s-a prezentat accesarea fondurilor pentru întreprinderi sociale. Nu știam pe atunci ce înseamnă o întreprindere socială, însă cei de la Fundația Alături de voi au prezentat atât de bine și frumos încât am și plâns la un moment dat. Au rulat un scurt film din compania lor, care este de fapt o fundație, unde organizează tot felul de cursuri pentru manager de proiect, manager de întreprindere socială și multe altele.

În aceeași perioadă am fost contactată de Adriana, de la Ajungem mari, care era în căutare de diferite activități pentru a le prezenta copiilor din centre de plasament, diferite meserii.

Astfel am organizat împreună primul atelier de turnat lumânări, cu 3 participante, în laboratorul de acasă.

Fiecare a turnat câte 3 lumânări parfumate, iar după, am stat de vorbă la o ciocolată caldă și am decorat cutiile în care au luat lumânările.

Astfel lucrurile s-au legat într-un mod firesc. După conferința organizată de ADV m-am înscris pe site-ul lor de proiect, am trimis câteva documente, iar apoi mi-au transmis că sunt eligibilă pentru grupul lor țintă și m-au înscris la un curs de management de întreprindere socială.

Cursul, ar fi trebuit să aibă loc în martie la sediul ADV, însă din cauza pandemiei s-a mutat în mai și a fost online. Partea teoretică a durat 3 zile, iar planul de afaceri a trebuit depus până pe 22 iunie.

De aceea simt că în vara lui 2020, am neglijat puțin partea cu lumânările, cu turnatul refillurilor și cu trimiterea coletelor, fiindcă m-am ocupat în mare parte de cursurile online și de scrierea proiectului.

Cei de la ADV au făcut totul foarte simplu. Practic noi a trebuit să descriem în planul de afaceri ceea ce vrem să facem. Iar pentru buget, unde ar trebui să faci toate calculele, să scazi cheltuielile, să vezi câți bani îți rămân, ei ne-au oferit un document excel, unde scriai sumele iar în rest se calcula automat. Foarte simplu. Chiar și pentru mine, care câteodată cred că sufăr de discalculie .

La proiectul din 2018 nu era deloc așa, trebuia să fac eu fiecare calcul, cu tva apoi fără tva, să calculez costurile, profitul, o nebunie întreagă și oribilă pentru mine.

Știu că nu e o idee bună să începi o afacere și să nu știi ce și cum cheltui, ce profit ai. Eu însă, când m-am apucat de făcut lumânări parfumate, nu m-am gândit la asta ca la o afacere. Pur și simplu voiam să fac ce-mi place. Voiam și să crească, normal, doar că banii mereu veneau pe locul 2 sau 3. Am scris mai multe articole despre cum am început aici.

Revenind la 2020, când am scris planul de afaceri mi se părea că este cel mai greu lucru pe care trebuie să-l fac.

Eu care sunt mai mult pe principiul „show don’t tell”, trebuia să fac un plan, să mă gândesc la viitor, să explic ceea ce vreau pe înțelesul altor oameni, care probabil nici nu au auzit de lumânări parfumate din soia.

Dar mi-am dorit foarte mult să obțin acest proiect, atât de mult încât în unele zile când mă puneam la birou să-l scriu, plângeam de emoție și mă rugam la Doamne Doamne să-mi dea pricepere și înțelepciune pentru a-l scrie cum trebuie. Ba chiar m-am uitat la The Office pentru a 4-a oară pentru a mă obișnui cu ideea că voi lucra cu încă 4 persoane.

După mult stat în casă din cauza/datorită pandemiei, am terminat de scris planul de afaceri și l-am trimis. De data aceasta nu au mai fost necesare acele acte precum în 2018, ele erau necesare doar după ce se calcula punctajul, și doar dacă treceai în etapa următoare.

Cu câteva zile înainte să primesc mailul cu rezultatele, mă sunase Adriana de la Ajungem Mari, prin intermediul căruia ținusem atelierul de turnat lumânări. M-a anunțat că una dintre fetele care participaseră, ar dori să facă voluntariat la mine. Asta mi-a dat un sentiment de „misiune îndeplinită”. Mi-am spus atunci „chiar dacă nu câștig cu proiectul european, eu deja am câștigat prin acest fapt, că o tânără din centru dorește să învețe ceva, și să crească”.

Până să aplic pentru acest proiect nu mi-a trecut prin cap că există o denumire aparte pentru companiile care angajează persoane din medii defavorizate. Însă fiindcă știam că persoanele pe care le voi angaja, vor trebui să învețe totul de la 0, mi s-a părut combinația perfectă. De aceea m-am gândit că poate scopul acestui proiect e să-mi deschidă acest orizont, să-mi planteze această idee în minte.

Așadar peste vreo 10 zile, mi-au trimis și punctajul pe care l-am obținut. Erau câțiva prieteni la mine când văzusem că am primit MAILUL. Nu am spus nimic nimănui, a început să-mi bată inima foarte tare, parcă intrasem într-o transă.

Am citit evaluarea planului și nu arăta bine deloc, citeam în mare, pe sărite, și tot ce vedeam era doar „nu a îndeplinit cerințele”.

Asta m-a băgat și mai tare în panică, așa că de nerăbdare am intrat pe site-ul lor să văd dacă e da sau nu. Nu scria admis sau „da”, așa cum mă așteptam. Am început să număr. Știam că doar 35 vor fi aleși de pe ambele proiecte, și din cel național si cel regional, de nord-vest. Eram pe locul 29 parcă, la național, iar îmbinând coloana aceasta cu cea de la regional, nu mă calificam.

Deci era nu. Neadmis. Mi-au dat lacrimile instant, am fugit în altă cameră, și chiar atunci m-a sunat o vecină, să ies până la poartă. Mi-am șters lacrimile, am ieșit la poarta, unde m-a întâmpinat vecina cu un buchet imens de lavandă. Asta s-a întâmplat într-o joi.

Am această fotografie chiar de atunci. Am și postat-o pe Instagramul personal, cu descrierea „Când Doamne doamne a spus: “Lasă așa că e mai bine. Ia niște flori să nu fii supărată”. Și n-am mai fost supărată.”

Am luat acest buchet ca pe un semn de la Dumnezeu, ceea ce m-a liniștit însă tot eram tristă. A urmat o partidă de bocit, pe melodia Prince – Purple rain, după care mi-am revenit. Am înțeles că dacă așa trebuie să fie, then so be it. Măcar mi s-a deschis acest orizont, pentru a ajuta persoanele defavorizate.

A trecut weekendul iar luni dimineață primesc un mail care mă felicita că am ajuns în faza 3, finala, respectiv pitch-ul. M-am uitat foarte confuză și am sunat la ADV, să le spun ca probabil au făcut o greșeală, căci eu n-am avut punctaj destul de mare pentru a merge mai departe.

Sincer dacă te uitai peste grila de evaluare, la câte chestii am omis si la cât de pueril era scris planul, ai fi crezut la fel. Eu calculasem greșit, erau selectate câte 35 de persoane de pe fiecare coloană.

Așadar am trecut mai departe. Pitch-ul. Care avea loc peste 3 zile. De aici urmau să meargă mai departe 22 de persoane pe fiecare proiect. Țin minte și acum că marți a fost ziua celei mai bune prietene, și nu m-am văzut deloc cu ea, pentru că am stat să-mi pregătesc discursul și un power point.

Am avut emoții mari, dar a fost un juriu blând, iar după prezentare au și cumpărat din lumânările pe care le-am luat pentru a le prezenta.

Îmi aduc aminte cu mare bucurie perioada aia, și chiar acum, când scriu articolul. Am tras un ochi peste mailurile de atunci, și am recitit evaluarea planului.

M-am speriat din nou fiindcă la final scrie că nu e fezabil (abia acum văd asta), adică nu ne vom putea susține, chiar dacă eu am umflat cu mult vânzările atunci când am scris proiectul.

Ce-i drept am ales o casă cu o chirie destul de mare, dar foarte frumoasă. Voi scrie și despre ea un articol, căci a fost documentată transformarea ei încă de la început. Dacă vrei să vezi mai multe, pe Instagram am în highlights „Proiect”, înregistrare chiar din ziua în care am văzut-o pentru prima oară.

Și chiar de nu e fezabil planul, cred că acolo unde e iubire, determinare și credință, se rezolvă toate. Probabil va trebui să ne extindem și să vindem și în alte țări, sau, voi închiria sala de ateliere si pentru alte evenimente. Nu se știe, important este că momentan trăiesc un vis, care n-ar fi fost posibil fără cei de la ADV și fără voi, toți cei care mă susțineți.

Acum timpurile au devenit mai grele, scrierea planului de afaceri a fost o nimica toată în comparatie cu munca de acum. Am avut momente în care m-am simțit copleșită și mă gândeam „ce-a fost în capul meu???” cum am trecut eu de la o viață liniștită și boemă la a mă ocupa 70% din timp de acte. Sau întrebări despre cum să conduc o echipă.

Am avut momente în care nu m-am simțit bună de nimic. Dar trec și momentele alea, apoi vin iar, trec iar, ca anotimpurile. Însă totul merită. Și am ajuns să iubesc momentele grele la fel de mult ca pe cele ușoare, fiindcă de acolo înveți cel mai mult.

Ca să vedeți și voi de ce simt eu că merită, mai jos sunt câteva poze făcute de Katerina, cu echipa Flair Scent.

Anul acesta putem face și noi petrecere de Crăciun! Yeeyyy!

De la stânga la dreapta e Dorinela, Bogdan, eu, Paula și Mihaela

Dorinela face și ea de toate, însă cel mai mult îi place să pună fitilul exact în mijlocul vasului, si să se asigure că toate lumânările ies perfecte din laborator.

Bogdan stă de obicei în fața PC-ului, urcând produse pe site, completând acte, sau urmărind cursuri si podcasturi despre management, de aceea nici nu avem poze cu el în atelier.

Aceștia suntem noi. Noua echipă Flair Scent, și sper să fim mulți ani de acum încolo!

Mulțumesc dacă ai citit până aici, și mulțumesc pentru toată susținerea de până acum. Știu că pare că „am reușit”, însă abia acum totul devine mai greu. Responsabilitatea mea este mai mare, cheltuielile sunt mai mari, de aceea sunt infinit recunoscătoare pentru orice fel de susținere, fie că sunt like-uri, share-uri, fie că ne recomanzi produsele cunoscuților tăi, sau ne susții cumpărând de la noi.

Mulțumim că ne ajuți să fim în continuare o echipă!

XOXO, Andra

Start the conversation

Let's start a personal, meaningful conversation.

Example: Practical philosopher, therapist and writer.

Link copied to your clipboard

Poate te ajută informațiile de mai jos: