Despre țeluri și obstacolele care apar pe drum

Când am decis să scriu acest articol credeam că-l scriu pentru a explica pauzele de la muncă, întârzierea comenzilor sau absența de pe social media în unele perioade, dar pe parcurs mi-am dat seama că e felul meu de a mă descărca și de-a accepta situația.
Țelul
La începutul lui septembrie 2016 am ținut pentru prima oară în mână certificatul firmei mele proaspăt deschise. Eram super fericită și mă gândeam unde voi fi în septembrie 2017. La cum au evoluat lucrurile din martie până în septembrie, mi s-a părut firesc ca peste un an să am atelierul meu, undeva în afara apartametului în care stau în chirie.
La sfârșitul verii lui 2017 deja simțeam o mică panică de fiecare dată când ieșeam din casă, fiindcă ieșeam prea rar. Cred că în subconștient am vrut să găsesc un loc separat pentru atelier, dar nu am făcut nimic în privința asta până când am vorbit cu două prietene și au spus că ar avea și ele nevoie de un spațiu în care să lucreze. Nu am mai stat pe gânduri și m-am apucat să caut spații de închiriat.
Căsuța de pe strada Păcii
Am găsit o căsuță cu 3 camere, perfectă pentru ce voiam noi. Am fost să vedem casa, eram super entuziasmată, am iubit-o din prima clipă deși era dezastru, canapele din care ieșeau arcuri, viermi în frigider și mizerie peste tot, eu am o obsesie de-a reamenaja și de-a face orice loc frumos iar faptul că nu era îngrijită ne dădea nouă dreptul să o îngrijim și să o îmbunătățim cum vrem. Ceva la casa asta m-a făcut să mă simt mai bine ca acasă.

Era vineri iar agentul imobiliar punea presiune pe noi să dăm un avans atunci pe loc. Una dintre fete s-a retras, a simțit că ceva e fishy. Eu cu cealaltă fată, am decis să așteptăm până luni, iar dacă va mai fi disponibilă casa, înseamnă că it’s meant to be .
Luni am fost și am semnat contractul, am dat banii, cu comisionul agentului, chiria în avans pe două luni și garanție. A mai trecut ceva timp până când agentul a eliberat camerele și am putut să ne mutăm birourile acolo. Atunci ne-am dat seama că nu este contor la gaz, am fost mult prea entuziasmate și n-am verificat înainte să dăm banii.
Primul obstacol
Acum ce să mai facem căci banii erau dați, agentul a spus că-i trimisese proprietarei care locuia în străinătate și că nu-i putem recupera, datoriile la gaz erau foarte foarte mari, dar decât să pierdem casa mai bine plătim noi datoriile la gaz ca și cum am da chiria în avans. Am plătit 5 luni în avans, ca apoi să aflăm că era expirat contractul de gaz și că nu se poate face altul fără proprietara de drept, cu care agentul nu putea lua legătura.

Timp de două luni agentul ne-a spus zi de zi “mâine se rezolvă”. Am trecut prin foarte multe stări urâte, eu care am cea mai mare încredere în omenire, atunci nu mai aveam deloc, în nimeni. Ne-am certat cu el, era cât pe ce să renunț la lumânări și să plec în afară, plângeam aproape zilnic, până când am decis împreună cu colega mea de suferință să apelăm la un avocat. El probabil fiind obișnuit cu avocații nu s-a speriat deloc și am aflat că e destul de scump să dai pe cineva în judecată.

Cât a fost cald în octombrie, mergeam des la casă fiindă mi-am mutat acolo toate lucrurile necesare pentru a împacheta o lumânare

Aveam în plan să vopsesc vitrina și să decorez calumea, dar neavând sigurața că voi sta acolo, nu am putut face nimic

Urma să plec într-o vacanță de 10 zile și mi-am pus termen – “dacă atunci când mă întorc nu s-a rezolvat nimic, ne luâm birourile și vedem noi ce facem cu viața noastră”, căci oricum bani pentru a închiria alt spațiu nu aveam.
Al 2-lea obstacol
M-am întors din vacanță iar atunci a trebuit să mă mut și din apartamentul în care stăteam în chirie.Urma să mă mut în apartamentul unei prietene, care a fost destul de drăguță să mă lase să-mi pun un mare dulap pe holul ei și să torn acolo lumânările. Era noiembrie de acum, iar eu nu mă apucasem de lumânările pentru Crăciun.

Când treceam pe la casă să iau cutii sau perforatoare, mai făceam și câte o poză la priveliștea din spatele casei
Încă îmi mutam din lucruri, când într-o luni, aveam în plan să mă apuc de scos lucrurile din cutii și apoi să torn lumânări cu arome de Crăciun. Deși aveam foarte multă treabă la apartamentul în care urma să mă mut, simțeam că mă trage ceva la casă, să merg până acolo, să văd care e treaba. M-am pornit spre Căsuța de pe Păcii, m-am întors de 3 ori din drum, gândindu-mă că “de ce mă duc eu acolo când am atât de multă treabă în capătul celălalt al orașului”.
În timp ce descuiam ușa, un vecin de vizavi mă întreabă dacă locuiesc acolo. Îi spun că așa aveam de gând, dar că nu este gaz. El apoi arată spre femeia de lângă el și spune “ea e proprietara”. Mi s-au înmuiat genunchii, mi-au dat lacrimile și am întrebat-o “Ne puneți gaz?” Cred că asta a fost cea mai fericită zi din viața mea de până acum.
Am aflat de la proprietară că ea nu a mai primit nici un semn de la agent de câteva luni și că nu a văzut nici un ban de la el. S-a dovedit a fi o doamnă foarte de treabă pe care am ajuns să o admir și culmea că această poveste ne-a apropiat mai mult pe toate 3 decât dacă lucrurile ar fi fost normale.
S-a făcut cerere la EON pentru a se pune contuar la gaz în noiembrie, “până în decembrie ar trebui să fie gata”.
Acum e februarie. Se pare că eu și Elena nu avem limită la răbdare. Presupun că asta e bine. Mă gândesc la vorba aia, cum că lucrurile bune merită așteptarea.

Așa arată în prezent camera. Aș fi vrut să fac ordine, dar e prea frig momentan


Asta e ultima poză, chiar de la sfârșitul lui ianuarie când au fost -11 grade și am pus un calorifer electric în priză ca nu cumva să înghețe apa în țevi
Am ajuns să văd doar binele în toată situația asta, până la urmă asta facem în viață, învățăm cele mai importante lucruri din situații neplăcute.
Mi-a trecut prin gând că aș vrea ca următorul articol să-l scriu de la casă, din noul atelier, dar mi-am dat seama că trebuie să mă bucur cât mai mult de locul unde stau acum și să fac cât pot, cu ce am.
Iar pentru a ști de cine să vă feriți, numele agentului este Bosânceanu Cătălin Gigi, de la Alege Real Estate din Iași.
XOXO,
Andra
Start the conversation
