Nimic din cameră nu știe cine ești, pentru că nu e făcută pentru tine, e făcută pentru oricine.
Camera asta e oriunde. E curată, e faină, e exact cum arată în poze, dar e a oricui.
Genul acela specific pe care-l recunoști imediat, detergent de rufe industrial, o urmă de spray de curățat sticla pe geamul de la baie, prosoapele sunt împăturite perfect, exact la fel cum au fost și pentru cel de dinaintea mea.
Nimic din cameră nu știe cine ești, pentru că nu e făcută pentru tine, e făcută pentru oricine.
Dar nu stai să te gândești prea mult la asta, ești entuziasmat că pleci în vacanță. Chiar peste o oră pleci spre aeroport, ai bagajul gata, iar în cap ești deja de o săptămână acolo unde te duci. Camera 214 e doar locul în care dormi când ai obosit, un detaliu pe care-l uiți cât ai clipi, pentru că restul sună mult prea bine ca să te oprești la un miros de detergent, de nimic.
Știi diminețile alea în care prima discuție de dimineață e despre cum ai dormit? Perna era prea tare, salteaua prea rigidă, sau poate n-a fost nimic concret, pur și simplu, oricât de frumoasă ar fi camera, n-ai dormit ca acasă. Pentru că, oricât de faină ar fi, nu e locul tău. Aici e oportunitatea, să transformi ceva gol, în ceva cu suflet, recunoscut la prima vedere.
Unele lucruri se întâmplă pur și simplu. Fie că vrem, fie că nu. Corpul reacționează în afara controlului pe care ne-am dori să-l avem. Dar putem schimba răspunsul.
Mirosul e singurul simț care merge direct la memorie, fără să treacă prin gânduri. Vezi ceva, îl analizezi. Auzi ceva, îl interpretezi. Dar miroși ceva și ești deja acasă, deja în vara aia, deja lângă persoana aceea, înainte să apuci să înțelegi de ce.
De asta o cameră fără amprenta ta e dezorientantă. Corpul tău caută un semnal familiar și nu-l găsește nicăieri, din contră, îți poate aduce aminte de ceva ce nu vrei.
Luna trecută, un iunie de vis, am fost într-o altfel de vacanță de familie. O cabană veche, din lemn, cu acea apăsare melancolică de generație cândva altfel. Undeva în inima naturii, fără apă la robinet, fără curent, fără semnal la telefon. Am îmbrățișat asta, îmi place să stau fără telefon, fără nimic din ceea ce mă mă ține prea mult ocupată.
Am gătit, am avut animale în proximitate, am simțit iarba udă în tălpile goale, dimineața cu răsăritul ei, râsetele nepoțeilor și tabloul apusului. Totul a fost autentic într-un fel pe care nu-l mai simțisem de mult. Un iz de viață adevărată, cum îi spun eu.
Am plecat de-acolo cu o senzație pe care n-am vrut s-o pierd. Ca de fiecare dată am avut cu mine lumânări parfumate în cutii de călătorie. Când m-am întors am aprins aromele în casa din Iași și camera mea s-a umplut brusc cu tot ce trăisem acolo. Încapsulasem totul în mirosuri, unele momente în miros de Flori de tei, altele în Escapadă în paradis.
Oricât de mult aș descrie, cuvintele parcă fac doar un rezumat. Parfumul lumânării (deschide linkul să vezi ce conțin parfumurile) prinsese ceva ce cuvintele nu prind niciodată la fel de bine. Mă emoționează și accept să plând cu bucurie, de fiecare dată. E real.
Inițial am făcut lumânările astea pentru mine, dar vreau să simtă toată lumea ce simt eu, mă încăpățânez să te lași cuprins de acest dar. Așa că vi le dau și vouă. Fac asta de ceva timp.
E un fel de acasă, de suflet portabil, într-un recipient care rezistă la orice bagaj, la orice drum, la orice fel de mașină zdruncinată pe un drum de țară, de munte, de necunoscut.
Colecția cutiilor de călătorie e turnată într-un vas gândit exact pentru genul ăsta de plecări, nu se sparge, nu se varsă, încape într-un rucsac, într-o poșetă, într-un sertar de birou. Îl aprinzi câteva minute și camera aceea care nu era a ta, începe puțin câte puțin, să semene cu ceva ce te reprezintă și te relaxează.
Dintr-o colecție presărată cu multe arome, îți las câteva care fac magie în sezonul de vară:
- Apă de verbena este o aromă tonică, luminoasă, bogată în note citric-fructate, cu o ușoară nuanță florală, pe care o vei iubi pentru prospețimea echilibrată pe care o emană.
- Roua de pe crini se simte caroua, îmbină delicatețea florilor, prospețimea florilor de portocal și mirosul de soare al florilor de câmp într-un buchet așezat. Este o aromă fină, dar revigorantă.
- Lemongrass și ghimbir – aroma care pune e oglinda unei dimineți tihnite care te cheamă în grădină să adulmeci natura. Într-un colț însorit, castraveții își împletesc frunzele de cele ale pepenilor galbeni.
- Ierburi toscane – cine spune că nu poți merge desculț prin iarbă în propria ta imaginație
O baie de verdeață, o grădină mediteraneeană la apus. În aer plutește un miros de frunze de tomate, oregano și lămâi stoarse. Toate îmbrăcate în acorduri lemnoase.
Nu știu care dintre camerele voastre străine așteaptă o lumânare parfumată.
Poate e o cameră de hotel, poate un birou nou, poate un job în deplasare în care investiți mai mult timp decât acasă. Oriunde ar fi, sper să găsiți aroma care s-o facă, măcar pentru o seară, să semene puțin cu locul din care veniți.
Cu fler,
Andra